The Apocalypse/frica voastra de adevar

In sfarsit…. dupa ceva ani v-a venit si voua randul.

Pe aceasta pagina o sa va prezint si varianta mea de ADEVAR (asta deoarece este obositor sa faci parte din discutziile altora fara a fi prezent…. sau, si mai tare,  sa tot auzi balarii despre tine).

Asa, zik, in cazul in care da tirul maine peste mine, sa stim si noi cine este fake, cine se da curva virgina, cine minte, cine a incalcat mai multe porunci biblice si mai ales cine pentru cine a fost mereu acolo (nu neaparat fizic)… nu este vreun gest vindicativ sau belicos, nici macar un moment in care ma explic, pur si simplu: ESTE TIMPUL!

Nu va pregatiti pentru o lectura „criminala”, plina de nume pe care le stiti, numele persoanlelor nu isi au rostul (am pretentia ca mi-a mai ramas putina eleganta), numele locurilor in schimb sunt repere bune. Aceasta pagina va functiona asa: daca vreti sa ma cunoasteti: luati si cititi – fara sa interpretati, o sa fiu jignitor de directa asa ca… HERE WE GO!

p.s: trebe’ sa spui, inainte de orice, ca va respect alegerile pe care le-ati facut in viataza:

– job

– familie

– partener

–  traitul vietzii din plin

– impiedicatul in mrejele incertitudinii si nesingurantei

–  alergatul dupa aprecierea turmei

– idealul utopic

– etc…voi sititi mai bine unde va incadrati


2 răspunsuri to “The Apocalypse/frica voastra de adevar”

  1. Liceu Cimitir al tineretzii „noastre”

    ooooo da….. sa fie cateva personale demne de mentionat aici
    (din pacate pe ALIN l-am pirdut dintre noi, s-a dus undeva acolo sa ne vegheze…..)

    Bun, sa va povestesc eu perioada liceu….moment: TNB, rock, baschet, munte, cartier, vicii, persoane de toate genurile, fuga, iubire de liceu, minciuni, copiat, durere de p..a, prieteni mai mult sau mai putin adevarati, virginitate, adevar sau provocare, intrebari, raspunsuri…..

    Ce frumox pare intro-ul, dar….ce sa vezi….

    – o sa ma opresc la una dintre „prietenele” mele – fata buna, ea pe persoana fizica… daca i-a luat peste 12 ani sa-mi spuna cat de rea si neagra am fost si cat de greu i-a fost sa creasca in „umbra mea”! Nu o sa ma dau aici bunatatea intruchipata, nu e cazul, dar!!! cum adica tu esti prietena mea buna dar nu pot sa-tzi spun in 12 ani ce cred eu despre tine si cat de rea esti si cat descarboasa esti si cat de…etc numai cuvinte de bine – MULTUNESC pt aprecierile tale – MAI BINE MAI TARZIU DECAT NICIODATA! – pai, fiecare are dreptul la o parere pe care o si respect, dar sa vedem exact de unde s-a plecat….aaaa, mi-am amintit: pai a existat la un moment dat un el…aha, si eu am tot vorbit cu „el”-ul ei care nu prea isi dorea el sa fie cu ea, din diverse motive iar eu – proasta familiei (care credea in Mos Craciun) zis sa vb cu „el” poate, poate….din pacate „el” mi-a dat de inteles ca vroia sa ne cunoastem noi doi mai bine…..v-am pierdut?… oricum concluzia este ca undeva s-a dedus ca eu mi-am bagat coada, coarnele, plm!!! ca era si vreo diva 90-60-90! Si uite asa s-a trecut peste subiect, ulterior, insa, au aparut alte probleme gen”meritzi mai mult”, „e alegerea ta, dar…” etc…. stitzi voi cand toata lumea stie ce e mai bine pentru tine, mai ales prietena ta cea mai buna!!!…am mentionat ca in totzi anii astia am vorbit non-stop. Adica am vorbit nimicuri gen: cine, unde, cum si-a pierdut virginitatea, cine, unde, cum, cand plange si de ce e viatza asa rea…etc?
    CONCLUZIE: imi pare rau daca ti-am facut rau dar chiar nu am inteles de ce ti-a luat atatia ani sa-mi spui….si de ce? Adika 2 ani mi-ai fost prietena buna si ceilalti 10 doar ai mimat…..pffff…eu stiu ca femeile sunt bune la mimat..dar chiar in halul asta? Rusine cu mine nu are cum sa-ti fie… nu cred ca ti-am cerut prea multe lucruri in viatza, iar pentru cei 12 ani..reali sau mimatzi nu pot decat sa-tzi multumesc – fara nici cea mai mica doza de ironie!!!

    – cum viatza e rotunda, in perioada liceului l-am intalnit pe unul dintre copiii mei….aici de multzumit „surorii” (lol) sorei lui, care mi-a fost colega de clasa – acest subiect o sa fie reluat;

    – tot in liceu mi-am castigat o alta colega de clasa care mi-a fost aproape ulterior, intr-o perioada nefasta a vietzii mele (nefasta in viziunea unora, altora) si acest subiect o sa fie reluat;

    – de coleguta mea de banca ce sa va spun – a ramas prietena mea cea mai buna in toti anii astia zbuciumati, are o bebitza galagioasa (ca ea, evident) si este fericita – nu tot timpul, dar este.

    Trecem la alte clase – O da…. pariu o sa va placa!!!

  2. aici am avut un comentariu…ala cu limbi straine, dar ti l-am dat in particular :)))
    good to have you back!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: