ALIN Olteanu 27.03.1984-17.05.2008
A fi uman
Simplu nu…? In fond ne-am nascut cu calitatea asta de a fi om. Insa cati dintre noi isi pastreaza acest atribut si de fapt, in primul rand ce inseamna a fi uman?
Imi place uneori sa stau si sa observ oamenii, nu sa ii privesc ci sa ii observ, sa ii vad cum se comporta, cum reactioneaza in diferite situatii; incerc de fiecare data sa patrund in mintea si in sufletul interlocutorului meu, cand socializez si sa inteleg prin diferite asocieri ce gandeste, ce il face sa gandeasca asa, de ce e rau, de ce e bun, de ce zambeste, de ce suspina; pe scurt, incerc, pe cat posibilsa imi formez o parere despre oamenii cu care interactionez.
Este mult timp de cand incerc sa imi gasesc un obiect ultimpentru care sa merite existenta mea. Si negasind unul singur suficient am gasit solutia tocmai in aceasta tentativa de cunoastere.
Aceasta lupta pe care o duc, nu imi arata insa decat limitarea si neputinta cu care e blestemata firea umana. Tocmai acest sentiment al minciunii care ma incearca ma motiveaza si mai tare sa caut raspunsurile misterelor pe care singur sigur nu le-as putea dezlusi in semenii mei.
Ceea ce vad de cele mai multe ori ma dezamageste, imi taie aripile cu care nadajduiam sa zbor spre “absolut”. Vad oameni tristi, oameni rai, oameni ignoranti, oameni prosti.
Cel mai rau ma deranjeaza rautatea.
De mic copil am fost educat atat de familie cat si de Biserica safiu bun si sa imi respect semenii si chiar reuseam. Treptat insa viata m-a pervertit apeland la o multitudine de mijloace care nu merita relatate. Ele se refera la contactul meu cu ceilalti, la intregul parcurs al existentei mele si cele mai multe la spiritualitatea si intelectul meu (sau lipsa lui, de ce nu?)
Spuneam mai devreme ca nu am reusit sa gasesc un singur motiv pe care sa il pun in centrul existentei mele. Acest lucru a constituit premisa realizarii unei scari de valori dupa care sa ma ghidez. Nu gasesc ca ar fi potrivit sa fac o lista cu numere de ordine a virtutilor ce o constituie, nu asta face subiectul mesajului meu pentru tine, ci doar iti voi impartasi alte sentimente, simtiri si concluzii spre care am fost purtat.
In primul rand, ai observat – “am fost purtat”. Intelege de aici ca sunt un adept al unui “Dumnezeu al hazardului”; explicatia sta in faptul ca am constatat cum o multime de lucruri curg pe langa mine sau prin mine fara ca eu sa am nici cea mai mica putere de a le influenta, lucruri care ma influenteaza in mod direct, nu lucruri care sa imi fie indiferente.
Cred de asemenea ca omul este nemuritor, in eternitatea AMATERIEI SUFLETULUI UMAN si mai cred intr-o confruntare cu tine insuti pus in fata unui ADEVAR ABSOLUT la care trebuie sa ne alimentam cu totii, de fapt nu avem de ales pentru ca el exista; E clar ca nicio fiinta nu are acces la el pe de-a-ntregul insa cu siguranta unii dintre noi se apropie mai mult, altii mai putin si cel mai rau – altii deloc. Asta nu o vom sti insa decat in acel moment , nu? Pana atunci mult timp mai e!… cred… oricum suficient pentru a ne adanci si mai mult in nisipurile miscatoare pe care viata ni le aseaza in cale, pervertindu-ne sufletul pana la pierzania totala si imposibilitatea perceperii Adevarului.
Oricum parerile mele referitoare la nemurirea omului sau la Dumnezeu nu sunt foarte bine fundamentate si tocmai de aceea nu voi mai continua sa ofer si alte detalii, intrucat risc, pe langa pierderea unui fir logic si asa destul de firav, si caderea in sfera penibilului ceea ce imagineaza-ti ca nu mi-as dori.
IUBIREA; te-ai intrebat vreodata de ce foarte multi centreaza universului personal iubirea, situand-o in varful scari de valori? Eu cred ca acest lucru se intampla datorita faptului ca iubirea este ceea ce te scoate din cotidian, te metamorfozeaza din nimicul pe care il reprezinti si de care esti satul pana la Dumnezeu in altceva din sfera transomenescului; ajungi intr-un stadiu in care parca iti este deschisa in fata (mai aproape sau mai departe; este o chestiune strict subiectiva) o usa prin care se poate zari lumina – LUMINA ADEVARULUI, a ABSOLUTULUI, a starii de bine pe care multi dintre noi o identifica cu paradisul.
Traieste iubirea si poate ca odata cu ea ti se va intinde de catre El o cupa cu nectar!!! Fii totusi constient ca in orice lucru frumos exista si o farama de urat care abia asteapta sa iasa la iveala – de fapt constientizeaza ca nu ai de ce sa cauti sentimente, stari sau evenimente ultime, absolute in aceasta viata.
Consider ca va fi fericit acela care va stapani pe deplin arta imbinarii aspiratiei spre inalt, spre acel ABSOLUT, devenit deja laitmotiv al mesajului meu, cu momente de multumire si chiar compromisuri, de ce nu? de vreme ce nu esti sortit sa ai parte de idealuri de ce sa te irosesti cautandu-le? Bucura-te de lucrurile care pur si simplu ti se intampla si pasteaza-ti atentia pentru a sesiza aparitia unei culmi, oricare ar fi ea si a o savura cum se cuvine.
Bucura-te de iubire in toate formele ei! Fa ceea ce de multe ori ii este unui om cel mai greu sa faca, si anume sa achizitioneze alti oameni. Ofera-te lor, deschide-ti sufletul total, fi bun si vei avea parte in cel mai nefericit caz doar de multumirea ca te afli intr-o karma pozitiva, ca esti impacat cu tine, care este o rasplata mai mult decat suficienta.
Pe langa asta fi convins ca vei castiga pe cei din jur si iti vei constitui o aura din sentimentele pozitive pe care ei le vor avea pentru tine.
Cam asta mi-as fidorit sa fie miezul acestor randuri pe care ti le adresez. Multi oameni in dorinta de a realiza ceva in viata ajung sa uite esentialul, uita sa fie uman, uita sa iubeasca, pierzand odata cu iubirea si atributul de a fi uman.
Spatiul gol pe care il lasa disparitia iubirii din sufletul lor ajunge sa fie ocupat de sentimente negative; de mandrie, lacomie, rautate, dispret, parsivenie, ipocrizie care nu de putine ori ii ajuta sa ajunga in varful piramidei. Odata ajunsi acolo eu cred ca nici nu mai stiu sa se bucure si bucuria lor este o atitudine rautacioasa. Astfel de oameni nu vor avea niciodata liniste si impacare cu tine insuti pe care oricine si-o doreste sau mai bine spus care ar trebui sa fie scopul ultim al fiecaruia dintre noi.
Viata este intr-adevar o lupta insa cu cat vei realiza mai mult ca adevaratul tau adversar esti tu insuti, si ca scopul acestei batalii nu este sa depasesti cat mai multi oameni din jurul tau, ci sa te desavarsesti pe tine insuti, cu atat vei avea mai multe de castigat.
Probabil ca la un moment dat vom fi judecati pentru harurile cu care am fost daruiti, pentru modul in care am avut grija de ele. Sa nu uiti niciodata asta!
de Olteanu Enisor Nicolae Alin
Acestea sunt gandurile lui Alin (Vaca; Tomax) pe care le-am citit cu totziiiiiiiiii pe aleile unui cimitir parca nedrept. NU cred ca am putea transpune tristetea, suferinta si dezamagirea in paginile acestui blog…..
ONE BY ONE ONLY THE GOOD DIE YOUNG!
poate cu ajutorul vostru si al gandurilor voastre o sa putem insira adevaratele cuvinte si sentimente care il fac pe Alin sa fie o parte din noi!
LINK-uri:
http://www.youtube.com/watch?v=13uiU_ppJu4
http://www.motomemorial.ro/details.php?image_id=75&sessionid=812080a6e5104221f23d2fb77cc88b41
http://www.chicmodel.ro/index.php?job=barbati&id=8
http://www.youtube.com/watch?v=FLMDjYS2y90
de azi de dimineata imi vin in cap versurile de la Delirul si de cate ori il rugam sa ne cante pt a 2-a , a 3-a… a 5-a oara la rand la chitara Delirul si mereu ne canta…de oricate ori voiam
ce nedreapta e moartea….super om..chiar daca nu am avut sansa sa il cunosc foarte bine…super om…
ceea ce nu am sa uit niciodata, si ceea ce imi vine in minte si aud ca si cum s-ar intampla acum, este rasul lui sincer care te molipsea; cand radea Alin nu aveai cum sa nu te inseninezi si tu…
Prea mare golul din suflet ca sa poata fii inlocuit si prea mare tristetea ca sa poata trece cu timpul….amintirile se fac lant si in minte incepe sa se deruleze filmul unei vieti prea scurte, dar traita atat de frumos si cu toata fiinta.
Iti multumesc pt toate vorbele frumoase si de incurajare, pt zambetul tau si pt tot ce am invatat de la tine…
Asta e melodia pe care o tot asculta in ultima saptamana…ii placea foarte tare, se numeste “Viata ca o poveste” :
http://www.radio3net.ro/video/?cx=video&id=104
De cateva zle nu pot decat sa imi aduc aminte cum radea el tare de nu puteai sa te abtii si tu sa razi, cum era mereu vesel.
Imi aduc aminte cand mergeam cu tramvaiul spre casa..asta prin liceu …vesnicele noastre tramvaie stricate si care huruie si fac ca toate alea si deschideam geamul si scoteam lima pe geam la masini si pe umra cand cobora din tramvai traversa strada si mai scotea odata limba la noi, si noi la el, ce nebuni!!!
Sau cand a venit la ziua mea, 17 ani, si a plecat dimineata cu Diana la el, si o tina de mana si bunica-mea se uita la ei peste geam si mustacea….
sunt constienta ca am fost marti undeva in Bucurestii Noi la plimbare, ca am stat de vorba cu oameni pe care nu i-am mai vazut de ani de zile, dar nu vreau sa fiu constienta ca de acolo nu ne-am intors la casele noastre cati am plecat la plimbare.
Plimbarile se uita si ele, dar nu ai cum sa iti stergi de minte tramvaiul care huruie si se balangane….si scosul limbii pe geam..
Cand omul isi termina misiunea (rolul) pe acesta tabla de sah care este viatza noastra, Creatorul il ia inapoi si-l antreneaza pentru misiunea urmatoare. Alin a fost ceea ce poti numi un om bun, placut de toti cu care a interactionat si de la care am putut invatza cum sa ai un suflet “cald”.
Cand o sa ne gandim la el de acum in colo cred k si-ar dori sa nu ne intristam ci sa ne bucuram pentru el k a scapat de viatza asta pamanteasca, k e alaturi de parintii dragi si se afla intr-un loc unde troneaza IUBIREA despre care scria.
La revedere prieten drag si ne revedem cand ne-o fi scris si noua!
Spunea mereu ca nu mai vine in vama ca nu-i mai place, ca nu mai iese in oras ca are de invatat … dar mereu un telefon si o conversatie de 1 min erau de ajuns sa-l convingem
spunea ca nu isi poate refuza prietenii oricat de blocat credea ca este pe o decizie. un bun prieten de-al lui spunea ca Alin a fost tot ce n-a putut el sa fie.. cred ca fiecare din cei care l-au cunoscut si-ar fi dorit cumva, macar partial, sa-si insuseasca o parte din calitatile lui, fie ca era vorba de bunatatea lui, de starea pozitiva MEREU prezenta, de inteligenta sau de determinarea lui.
A fost un om extraordinar si un prieten adevarat.
I’m not gonn’ say ‘goodbye’ Aline, instead I would rather, focus on the time we spent together – that’s what matters.
In fiecare dimineata stau si ma gandesc si nu vreau sa accept realitatea (de ce Alin). Plec de acasa si in drum spre metrou imi doresc sa ma intalnesc cu el, sa-l intreb ce mai face, unde merge, orice…dar nu se mai poate. Imi aduc aminte de anii de liceu, de pauzele (unele chiar prelungite) pe care si le petrecea pe terenul de baschet, de momentele in care venea la noi in clasa pentru a sta cu Diana si de acele clipe in care il rugam sa ne cante la chitara ceva, orice, nu conta. Un prieten care prin veselia si sinceritatea lui ne-a facut viata mai frumoasa. La revedere, Alin!
culmea e k abia acum si aici am aflat k a murit acest om.si dintr-o data timpul s-a blocat.mi-am adus aminte de scoala,de oameni,de rasul lui,de zambetul lui larg si frumos,de veselia lui.mi-am adus aminte de un cantec,de zilele din podul liceului privind la acest om,ascultand .a disparut…de ce?
cum poate fi cineva atat de crud sa-i ia unui om ce are mai frumos,viata?
cum poti sa refuzi asa ceva?
“Offff, Doamne!” …. asta a fost replica care ne-a ghidat la o inmormantare a unei bucati din noi; la o inmormantare unde busola fiecaruia dintre noi fusese furata sau stricata.
“Ce faci?” …… asta a fost intrebarea tampa pe care o avea toata lumea.
“Am avut si zile mai bune” sau “Faceam bine daca nu faceam asa rau” … au fost raspunsurile partziale.
Uite asa ne-a adunat Alin pe totzi: familie, prieteni, scoala generala, liceu, facultate, baschet, colegi de job….
Si Mihaela a zis (la replica “Dumnezeu sa-l ierte”): NU ARE CE SA IERTE!
Si Iulia a zis (la capul lui Alin): MOR DIANA, MOR!
Si Andrei….. Andrei a incercat sa fie tare… sa fie tare pentru FRATELE LUI.
Si Ana-Maria ….. nu putea sa-l lase pe Alin singur, nu vroia…
Si Mirela a zis: “TREBUIE SA INCETAM SA NE INTALNIM…. LA OCAZII DIN ASTEA”
Si Simona a zis: “MAMI, ALIN A AJUNS DIRECT IN RAI”
Si Alin B a zis: “L-AU CHEMAT PARINTII LA EI”
Si Deju a zis: “CHIAR TREBUIA SA MERGEM LA UN BASCHET”.
Si Parintele Varsanufie a zis: “DUMNEZEU L-A IUBIT MAI MULT DECAT L-AM IUBIT NOI”.
Si Alien a zis: “SOR-MEA NU MAI MERGEM LA MUNTE”.
Si Cezar… Si Nicu…. Si Alex… Si Mihai…. Si Radu… Si Robert… Si Ionut… Si Irina… Si Catalina….Si Gabi…. Si Kyky….Si Vali….. Si Laura….Si Cristi…. Si Tzutzi….Si Oake… Si Gaby….Si Simona….Si Silvia…. Si Ramona….Si Alexandra…. Si Andrei……. Si Dana…. Si……………. (nu vreau sa credetzi ca am ales doar anumite persoane, pur si simplu sunt oamenii care acum mi-au venit in minte acum..cand vreau sa mai scriu cateva randuri despre Alin).
Intr-o biserica prea mica parca pentru toate lucrurile pe care le-a daruit Alin muritorilor de rand, adica noua…. nu puteam sa nu plang cand am vazut atatzia preotzi – brusc ei devenisera oamenii care vor sa-l ia pe Alin….si erau asa multzi…… corul canta, asa intr-un fel ciudat…. erau vocile care cantau la mare sau la munte cu Alin…erau baietzii de la Teologie…erau prietenii lui Alin…. dar Alin nu se mai auzea….. Doamne si cum aveau totzi ochii in lacrimi……. si totzi cei care l-au cunoscut plangeau…. parca e si mai trist cand vezi oamenii din jurul tau, oameni la care tii ca plang
Baschet, chitara, mare, munte, medicina, reclame, pasiuni, adevar, iubire, liniste, credinta, dreptate, adevar, …… (persicutze paracioase – adika chele – napolitane JOE invelite in ciocolata)
Stitzi…. chestile alea pe care le uram cu totzii la inmormantari… cand se trezeste cineva sa zica “… RIDICA-TE SA VEZI CINE A VENIT LA TINE!”…. nu stiu daca ma credeti… dar stateam langa el si ma uitam la usa bisericii la oamenii care vin (totzi erau asa frumosi DAR ASA TRISTI)… si imi venea in cap numai fraza asta: “VACUTZO, uite cine a venit sa te vada; hai ridica-te nu mai face fetele sa planga….”
Eu cred ca as putea sa spun vreo 3 DEX-uri despre Alin si despre anii petrecutzi impreuna….. totusi o sa zik asa:
A fost, acum ceva timp o Gaska… si ea s-a intalnit cu Alin, fiind gaska si neavand fff mult creier a zis ea sa-i zica pe scurt: BEBE (pt ca era inalt si frumos – vedetzi ce bine statea gaska cu logica). Dupa un timp si catziva centimentri in inaltzime..Bebe a devenit Vaca… in perioada asta se trecuse de la prietenie, la pereche. Si au avut o relatzie frumoasa – cu bune si cu rele – cu rasete si certuri; cu mare si munte; cu discutzii contradictorii si constructive – relatzia de pereche s-a incheiat la un moment dat… parea ca si cea de prietenie se va sterge…ei bine, nu a fost chiar asa. A existat la un moment dat o pauza… dar se pare ca pana la urma bunatatea si iubirea lui ne-au readus la un pahar de vorba…. incet, incet am reluat discutziile despre viatza si lume……… DOAMNE, CATE GRIJI ISI FACEA PENTRU TOTZI CUNOSCUTZII LUI……. la un moment dat, dupa ce avea cat de cat planul facut adika Ana si cariera lucrurile pareau sa mearga pe schema logica pe care si-o facuse……
TOTZI IL IUBIM SI IL RESPECTAM, PE TOTZI NE-A ASCULTAT CEL PUTIN 2 MINUTE IN VIATZA CAND AM AVUT VREO PROBLEMA
….. nu vreau sa ma iau de gat cu zeii sau sa intreb de ce? …….. mi se pare acceptabila teoria “Dumnezeu ii ia la EL mai repede pe cei BUNI, pe restul ne lasa sa ne mai chinuim pe aici”
“Amintirea ta,
Ma hraneste o viata,
Imaginea-ti dulce
In suflet ingheata.
Pe corzi de chitara,
Se-asterne tacerea
Si-n inima noastra
Invie durerea…
Si pleci prea departe,
Te duci tot spre nori
Cand maini stau intinse
Si tu le ignori,
Cand toate azi urla
Si toate ne dor,
Un vis prea puternic
Te face sa zbori..
Ma-ntorc catre soare
Si ochii-i inchid,
Te vad doar pe tine…..
Ce mult ne-ai iubit.”
nu ne cunosteam decat de vreo 5 ani..era in echipa de bkt la facult. de medicina, si eu la fete..nu am facut vacante impreuna..am chefuit pe la petreceri, am povestit in parcul de la facultate dupa baschet, am jucat impreuna..antrenamente, cupa Dracula-am trait sentimentele competitiei si spiritului de echipa impreuna, sau pur si simplu luni sau marti, miercuri, joi sau vineri..ne intalneam in sala..1 data de 2 sau 3x pe saptamana pt placerea de juca bkt..eram o echipa..o mica gasca la facult..2 fete si baietii, ne intelegeam intr-un fel…pentru baschet!!!
(
o soarta mult prea cruda pt un om mult prea bun…ii simtim lipsa in sala..acolo sub cos, pe banca, mereu razand..
Nu l-am cunoscut extraordinar de bine si acum dupa ce-am citit scrisoarea regret fiindca am pierdut ca si prieten un om atat de rar . Impreuna am pozat pentru un editorial in revista Maxim. Atunci l-am cunoscut si mi s-a parut un baiat la locul lui si natural. In rest ne-am mai intalnit la castinguri si pe la alte joburi. Mereu ii spuneam”Aline iar ai venit sa ne iei toate joburile?
)” …. si asta fiindca el lucra foarte bine pe comercial mai ales pe reclame. Fiindca era bun si cautat pe ceea ce facea, avea un pret si foarte mare, de unde am dedus, si am tras la inceput o falsa concluzie ca ar fi un copil de bani gata sau cel putin unul rasfatat…abia tarziu am aflat de la un prieten comun despre viata lui de pana atunci, care nu fusese deloc usoara. Intotdeauna cu zambetul in coltul gurii, niciodata nu a lasat macar sa se intrevada zbuciumul si suferinta prin care trecea si care probabil i-a marcat intreaga existenta. Nu i-am cunoscut partea asta asa deep deoarece niciodata n-am avut ocazia sa discutam despre alte subiecte in afara de cele cotidiene si probabil voi prietenii apropiati l-ati cunoscut suferintele prin care a trecut . Eseul lui si toata tragedia, framantarile prin care a trecut de-a lungul intregii sale vieti, finalul care a urmat asa de repede, atat de crunt si de nedrept, mi-au reamintit inca o data, pt a nush cata oara, cat de importanta e viata asta perisabila si faptul ca suntem sanatosi…cum ne irosim de multe ori viata, pierzandu-ne in detalii insignifiante, fara ca macar sa realizam, sa constientizam de fapt ca omitem adevaratele valori si lucruri care dau frumusetea pura si fac ca totul pe lumea asta sa aiba un sens..
eu ma intreb, cati dintre noi apreciem omul de langa noi, cati il respectam pentru ce este si nu pentru ce poarta, care din noi sufera pentru suferinta sa?? probabil scotociti motive si inchipuiti idei cum ca pe sora, pe frate, pe mama, pe tata, voi ii iubiti..si ma intreb iar, oare n-am privit cu ura niciodata la mama sau la tata?! BA DA! pai si fata de straini?..cum sa nu, zilnic, la fiecare minut, gandesc sau actionez interesului propriu, improscandu-mi aproapele! propun un pariu cu noi: SA TRAIM VIATA SUB ORICE FORMA DE MATERIE IMBRACA EA, SA NU NE DAM RAGAZ SA REGRETAM, SA NE IUBIM APROAPELE CA PE NOI INSINE, sa speram “Sa ne manance RAIUL” (parintele Cleopa)!!!
Vorbele sunt de prisos in astfel de momente. Cred cu tarie in Dumnezeu, desi nu am ajuns inca la credinta pe care o avea Alin, insa totusi nu pot sa nu ma intreb : se spune ca Dumnezeu l-a iubit mult, ca are nevoie de suflete pure acolo, sus.. Dar cat de mult ar fi lucrat prin Alin, cate destine ar fi schimbat, cate suflete ar fi luminat si tamaduit, cate miracole ar fi infaptuit!! Trebuia numai sa mai astepte putin. O viata de om, nu mai mult..o secunda pentru El..Tot ce mai putem face este sa ii urmam pilda lui Alin, sa ne traim viata in lumina, sa fim mai buni, mai curati, sa nu uitam niciodata sa daruim iubire neconditionat, si sa ne rugam pentru el neincetat, acum, cand a ajuns mult prea devreme, in pragul ” MARII TRECERI “..
Atazi o sa va scriu ce m-a invatzat pe mine Alin.
Viata este ca un pasaj toti intram in el (adica ne nastem)…. diferenta dintre noi o face locul in care ne oprim in acel pasaj; la stalpul 3, la stalpul 9, la stalpul 24, la stalpul 33, la stalpul 46, la stalpul 51, la stalpul 62, la stalpul 74…sau mai tarziu. De iesit din pasaj iesim…. doar ca luam o alta forma … si o parte din noi (asa cum este si Alin) o sa avem ca scop sa ne ingrijim de cei care mai sunt inca in pasaj.
Dincolo de aceasta metafora a calatoriei….. spunea cineva acum ceva timp:
1. nu este vorba de destinatie ci de calatoria propriu-zisa!
2. trebuie sa ne alegem cu grija ce decidem sa facem cu timpul care ne-a fost dat sau care ne-a ramas (dupa caz)!
Avea el un dar de a trece pe la mine pe aks fara sa sune inainte
atat ca auzeam un claxon si nu tb sa stau mult sa ma gandesc cine ar putea sa fie ca si ieseam afara sa il salut 
un simpatic…..
astea erau cuvintele care declansau rasul lui inconfundabil si care ras 100% ma facea si pe mine sa rad…..imi vor ramane mereu in minte meciurile de basket din Moisil cu el .cu Mihai, cu Robert cand pt 2 ore redeveneam copii…fara griji,fara decizii de luat,decat o liniste interioara cand ramai singur cu gandurile tale stiind ca alaturi de tine ai pe cei mai buni prieteni,pe care ii stii si la care tii de 10 ani de zile…..si te reintorci la placerea jocului…niste copii asta eram si asta ramanem toata viata chiar daca vrem sa parem adulti….nu pot sa cred nici acum ca nu va mai fi basketu de sambata cu el si deja celebra “terasa” de dupa unde stateam si dezbateam noi vrute si nevrute la o bere,care se incheiau cu deja clasicul : Mihai catre mine: Deju, ce sa vrei de el? si eu ii raspundeam:Esti un bou! si din nou se auzea rasul lui Alin si incepeam sa radem toti ….niste copii…
Inchei cu aceleasi cuvinte pe care ii le ziceam mereu: Esti un simpatic…
NU STII ca visele nu mor niciodata (?)
Pe ochii inchisi apasa lumina,
Din zambetul cald se desprinde un vis,
Nu stii incotro te duce masina
Sau al vietii tren, din basme desprins.
Te asezi cuminte pe locul tau, singur
Si- astepti sa pornesti pe drumul prescris,
Nu stii ca in viata nimic nu e sigur
Iar clipe de zahar se pierd in abis.
Te trage destinul spre toate acelea
Ce- aduc bucurie sau lacrimi in ochi
Nu stii ca- nspre tine se- ndreapta durerea,
Sau fluturi ce poarta pe aripi noroc.
In juru- ti o lume de crezuri se- nalta
Si- n suflet sperante si vise se nasc,
Nu stii cum de timpul pe toate le- ngheata
Si tu te stingi……
Ele, raman in viata.
Azi am citit si eu ce a scris lumea pe aici si cu greu am zis sa las si eu o mica impresie cu toate ca nu schimba prea multe.E clar ma diferentiez de cei care au postat aici….eu sunt mai rau …mai necredincios…..mai cum o’i fi.”D-zeu l-a luat pt ca l-a iubit prea mult” ….nu accept asa ceva …nu el….el avea o pofta enorma de viata ….ar fi vrut sa faca o groaza de lucruri….ar fi vrut sa traiasca….daca l-a luat oricine l-a luat a fost un egoist….sa ne intelegem nu accept a fi o papusa la mana cuiva care mai ia din cand in cand fara sa intrebe….dau cel putin nu accept ca normalitate toate astea….
Alin…pt mine a fost frate , coleg , prieten , uneori parinte….a fost de toate….de cand nu mai e …..nu vreau sa accept ….si sunt plin de ura si de nervi…..ma scuzati dar asa sunt eu…..deocamdata am o mare cearta cu divinitatea oricare ar fi ea…..era alin al meu…..ma uit in pat si il vad cum statea cu cartea in mana si se straduia sa invete si el ceva…..si cand venea cu casca aia si manusile si il invidiam spunand lasa mosule ca imi iau si eu…si mereu spunea nu lua frate ai rabdare ….
M-am saturat de toate fazele astea…..cateodata ma gandesc ca e acolo si ma vede …dar cum incep sa ma gandesc cum imi vine sa sparg ceva……sa nu imi tina lectii nimeni despre inocenta despre iertare, despre impacare……nu, nu de data asta nu in cazul lui alin….lasati-ma in nervii mei
Alinu s-a lipit de sufletul meu….si cat am tot spus ca plecam in bucovina….cat de mult iubea locurile alea…..si cum visam sa mergem dupa ciuperci si la pastravi….trebuia sa mai asteptam pana in toamna……atat mai era……doar ca boul ala de politist a dat telefon….si de atunci nimic nu mai e la fel
De 2 luni incerc sa plang….nu reusesc …..dupa prima lacrima imi vine sa strang pe cineva de gat…..
diana…..merci ca existi….stiu eu de ce spun asta…si apropo….cand ma gandesc la tine…la noi….vad un 1 mai la cap aurora cand ma furisam cu alin in balconul lui nicu sa ii furam ultimele felii de cozonac…….fir-ar sa fie de viata….
te-am iubit alin, din prima clipa in care te-am vazut,,te mai iubesc si acum, viata a facut ca, intr-adevar sa nu te mai uit nicioada..odihneste-te in pace
Stiu ca este tarziu..pentru regrete,pentru pareri de rau , pentru a mai schimba ceva..
Am gasit acest blog pentru ca de atunci, din acea noapte de mai,din luna in care m-am nascut,cand te-am vazut pentru ultima oara inainte de a fi inchis definitiv in inimile noastre, am cautat permanent ceva legat de tine..
Desi a trecut un timp, nu pot sa las cateva zile sa treaca fara sa ma gandesc la tine Alin!..fara sa iti privesc din cand in cand ,pe furis, poza salvata undeva in calculator..fara sa ma emotionez ascultand pe cineva cantand la chitara.
Am un coleg la serviciu care canta atat de frumos la chitara..si pe care il rog , in fiecare teambuilding, sa imi cante “ce bine ca esti”…surprinzator sau nu..il cheama tot Alin.Si desi imi dau lacrimile de fiecare data, si nu ii pot explica de ce, il rog mereu sa imi cante aceasi melodie…Cea pe care mi-ai cantat-o odata.Si atunci mi-au dat lacrimile,stii..
Ce pacat ca nu mai esti….
Singurul lucru pe care as vrea sa il spun celor care nu mai cred sau nu mai vor sa creada…sau sunt suparati..este ca l-am visat..la scurt timp dupa ce a plecat.
Imi amintesc doar atat: mi-a spus ca Dumnezeu exista si se lupta pentru noi.
Amin.
Mi-e dor de tine…atat de dor incat nu stiu cum as putea arata asta prin cuvinte si stiu ca esti langa mine la fiecare pas si ma tii de mana cand mi-e greu… “Calugarul din vechiul schit”, “Papusa”, “Delirul”, “Rapa”, “Mai ramai”……
offf……Alin…tomas…sau cum o mai fi fost.. ” ..e minunat la stele”… CE om…nici acum nu imi revin din soc…nu am cuvinte..
Astazi la fel ca in fiecare dimineata ma gandesc cu drag si dor la tine si nu o fac numai eu ; toti cei care au avut sansa de a te intalni ,te poarta in sufletul lor si nu te vor uita niciodata. Traiesti vesnic prin noi pentru ca tu ne-ai daruit intr-un timp atat de scurt:prietenie, intelepciune, bunatate.Odata te-am intrebat “tu ai vre-un defect?” ai zambit si mi-ai raspuns “bineinteles ca am”. Ei bine nici acum nu pot sa inteleg care este acel defect, pentru ca oricare ar fi calitatile l-au umbrit si esti si vei fi vesnic pt.noi un exemplu care se materializeaza in primul rand prin calitatea ta de OM.Sa ne ajute DUMNEZEU sa reusim sa cautam in oameni ceea ce ai cautat tu ,sa fim mai buni, mai iubitori, mai ambitiosi, sa intelegem ca de fapt ceea ce conteaza este sa fim in competie doar cu noi insine si sa-i ajutam pe ceilalti, sa ne bucuram de fiecare clipa si sa o impartasim cu cei pe care-i iubim.LA MULTI ANI – VEI TRAI IN SUFLETELE NOASTRE VESNIC.
La multzi ani, Vacutza! Itzi multumesc mult pentru TOT si te rog sa ai grija de noi si de acum inainte.
Astazi e ziua ta,dragul meu! AR FI TREBUIT sa ne bucuram si sa aniversam implinirea celor 25 de ani ai tai! ar fi trebuit sa facem gluma noastra favorita:”ma, ce ti-o fi dat mamica ta sa mananci cand erai mic, de ai crescut asa de inalt?” eu te-as fi strans tare-tare in brate, de la cei 1,5m pe care-am si tu ai fi ras cu gura pana la urechi de la inaltimea ta de 1,9m si mi-ai fi trosnit oasele imbratisandu-ma la fel de strans. Dar nu mai pot face asta acum. Te-am privit crescand, te-am admirat pentru puterea ta de a iubi, de a ierta, pentru caldura sufletului tau bun si nu am putut gasi ragazul de a-ti spune cat de mult te iubesc, cat de mult te admir si cat de mandra sunt de tine! Regret acest lucru pana in ultimea mea zi si dupa… IARTA-MA,TE ROG! eu am crezut ca avem toata viata inainte pentru asta. Ti-am trimis Lumina si un DOR sfasietor,iubitul meu ALIN! FRATIORULE, VERISORULE , LA multi ani!
La multi ani! …undeva sus…
La Multi Ani Alinule!..sau poate prea putini…ma tot gandesc de vreo saptamana ca vine ziua ta.Imi amintesc cum, acum un an, am uitat sa te sun (ce usor uitam cand ii avem pe cei dragi langa noi..)si tu, dragut ca intotdeauna, m-ai sunat de ziua mea, la inceput de mai..de atunci am mai vorbit de cateva ori pana cand..ai fost ales sa pleci..Mi-e dor de tine si mi-as dori sa am sansa sa te mai imbratisez odata..sa te aud razand..
Ne lipsesti!
Te las acum..nu ne uita!
Alinutz drag…La multi ani,acolo Sus!Sper ca ne poti auzi gandindu-ne la tine…Am fost la tine azi, mi-era dor sa stau cu privirea pierduta spre numele tau, cautand raspunsuri sau macar un pic de ALINare.Am gasit multe flori,multi prieteni care tot veneau la tine, dandu-mi din nou seama cat de mult ne lipsesti tuturor si cata nevoie avem de vorbele, de rasul tau plin de viata si de imbratisarea ta atat de calda…veneau,ca si mine,sa-ti aprinda o lumanare, doar ca nu pe un tort frumos, asa cum ar fi trebuit…. T.I. !
A MAI TRECUT UN AN
Azi am fost la Alin…. mai putini ca la inmormantare, dar totusi am fost acolo, la Vacutza: si Ana, si Mamaie, si Miki, si Mirela, si Nicoleta, si Iulia (si parintzii ei), si Gabi, si Simona, si Silvia, si fetele de la Medicina, si Ramona, si Andrei (3 bucatzi de Andrei), si Parintele Sufletului lui Alin – Parintele Varsanufie (Varsanufie Prahoveanul)…………… sigur am uitat multa lume, plus ca ordinea enumerarii chiar nu conteaza.
Sa vezi ce cruce mare si alba de marmura ai, si ce versuri stau la baza ei…. si, Doamne ce dor ne este de tine!
A trecut 1 an deja, si e deja din ce in ce mai greu.Am tot incercat zilele astea sa nu ma gandesc si sa las ziua de azi sa decurga neplanificata, dar nu am putut.Mi-am amintit lucruri frumoase care m-au facut sa zambesc ,dar dupa scurtele momente vesele ma inneca o tristete foarte mare, caci el nu mai e cu noi…Prietene drag sper sa iti fie mai bine acolo sus, si sa fii fericit si iubit inzecit decat ai fost aici printre noi!
” Daca tu ai disparea
Si din rasu-mi si din plansu-mi
Te-as gasi in sinea mea
Te-as zidi din mine insumi.” …..chiar esti in fiecare din noi
Cat de tare doare si dupa un an, cat de tare ne e dor de tine…
Am fost si eu ieri pe la tine Alin, desi nu am mai trecut de un an…a trecut deja un an..
Te-am regasit imediat, sub umbra racoroasa de crengi, in cel mai frumos loc de “dupa viata” ce mi-a fost dat sa vad..Am stat un pic pe bancuta de langa tine,am vorbit cu tine si mi-am amintit cateva din multele momente frumoase ce au trecut pe langa noi..
Era plina de flori si dragoste casa ta de acum…dar atat de tacuta..
Mi-este dor de tine..
Tuturor ne este..
P.S :Mi-as fi dorit sa ii vad si eu pe toti…pe Andrei, pe Irinuca,Parinte…poate reusesti tu sa ne aduni iar, de data asta intro intamplare fericita..nu stiu..tu stii mai bine..